ISTORIA FRUMUSEȚII

Istoria ne arată că de-a lungul anilor idealul de frumusețe feminină a cunoscut modificări. Nu formula matematică a stat în calea schimbărilor de percepție asupra frumuseții, ci atitudinea emanată de personalitati marcante.

De exemplu, legendara frumusețe egipteană se referă la regina Nefertiti, cu frunte înaltă, cu ochii mari și bine definiți, buze cărnoase, părul prins și ridicat la spate, ținută dreaptă, figură serioasă și tonică. Cu siguranță că frumusețea Egiptului înseamnă sacralitate, iar poporul egiptean considera că regina lor are aceasta trăsătură.

În Grecia idealul estetic era constituit din proporții bine definite, adică raporturi geometrice care conturau armonia corpului și a naturii. Astfel s-a născut Afrodita, devenită o imagine a frumuseții grecești ideale, adorată și iubită deopotrivă atât de zei, cât și de muritori. Era zeiță fertilității, iubirii și a frumuseții. Era reprezentată cu o privire senină, avea sânii mici și armonioși, un țesut gras uniform distribuit, fără excese de adipozitate.

În mitologia romană, Afrodita a fost identificată cu Venus din Milo sau Venera și a reprezentat imaginea frumuseții și a armoniei feminine aproape până în zilele noastre. În timpul Renașterii însă, figurile tonice ale Afroditei și Venerei s-au transformat. Trupurile impunătoare pictate de Rubens, Rembrandt și Renoir au reprezentat la acea vreme ideal de frumusețe. Frumusețea feminină însemnă, în era Renașterii, o siluetă marcată de prezența depozitelor de țesut gras din abundență, fără să fie vorba însă despre persoane obeze. Femeile considerate frumoase în acele vremuri aveau forme rotunde, cu feminitate extremă și dulce, care degajau un deosebit simț al maternității și protecției.

După Revoluția Franceză imaginea se schimbă din nou. Corpul devine expresia unui dinamism accentuat. Femeia capătă un nou rol în societate, este angrenată tot mai mult în activități sociale și devine independentă, pierzând unele aspecte ale maternității și feminității caracteristice Renașterii. Femeia post revoluționară este mai puțin corpolentă. Concepțiile moderne despre frumusețea feminină conferă femeii cu siluetă filiformă un loc de marcă. Trupurile zvelte, coapsele înguste, picioarele lungi, subțiri și armonioase, bustul proeminent și gâtul delicat reprezentau până nu demult, criteriile actuale de frumusețe.

Actualul concept insa reprezintă adesea o perversiune la adresa simțurilor noastre. Sunt cerute și apreciate disproporțiile corpului, prin sâni exagerat de mari, talie extrem de subțire, fund foarte proeminent, nas foarte mic, buze foarte cărnoase etc. Și ca argument suprem în actuala definiție a frumuseții vine inclusiv faptul că acest nou tipar al frumosului feminin nu se regăsește în mod natural / în natură, este total artificial, grosier și ridicol. Femeile sunt transformate în marfă sexuală. Noi, femeile, trebuie să ne reamintim cine suntem și să diferențiem etalonul frumuseții de cel al sexualității, deoarece acestea, în zilele noastre, tot mai rar merg împreună mână-n mână. Dacă ne vom transforma corpul în “bombe” sexi, exact asta vom primi de la bărbații din jurul nostru. Sex. Femeia, ca simbol, reprezintă dragoste, împlinire, maternitate, bucurie.

Nu există numai frumusețe exterioară. Frumusețea interioară are o mare importanță în felul în care dorim noi să fim percepute de cei din jur. Când frumusețea interioară se asociază cu frumusețea exterioară, atunci se naște adevărata frumusețe care o face pe femeie fascinantă. Dragostea este o trăire care emană energie și frumusețe. Dragostea determină schimbări fizice și comportamentale majore, pielea se întinde și reține apă, devenind mai catifelată, țesutul adipos se armonizează, mișcările se încetinesc și sunt mai tandre, se regularizează ritmurile cardiac și respirator, se îmbunătățește modul de abordare a propriului corp și chiar a imaginii de sine. Dragostea provoacă „iradierea” acelei forțe interioare care reușește să vibreze cu frecvențe ce ating persoanele din jur. Este o forță care se poate simți de aproape sau de la mare depărtare. Pentru a vedea această frumusețe nu avem nevoie de ochi, ci de suflet.