EXISTĂ O MATEMATICĂ A FRUMUSEȚII…
Există oare o matematică a frumuseții? Știm astăzi, mai bine că oricând, că există niște standarde matematice de frumusețe universal valabile atât în rândul tuturor organismelor vii cât și în tot ceea ce ne înconjoară. Chipul unui fotomodel de succes este „frumos” pentru marea majoritate dintre noi, caucazieni, africani sau asiatici, altfel nu ar avea succes. Cu cât un chip este mai armonios, păstrând proporțiile geometrice ideale, cu atât va fi considerat mai frumos.
Iată câteva exemple:
• Pentru ca un chip să fie armonios, fața trebuie să se poată împărți în trei părți egale și anume:
- 1/3 superioară corespunzătoare înălțimii frunții (de la inserția părului până la zona intersprâncenoasă),
- 1/3 medie a feței corespunzătoare lungimi nasului (de la baza nasului până la inserția columelară),
- 1/3 inferioară, de la nas până la marginea inferioară a mentonului;
• Lungimea urechilor să nu fie mai mare decât 1/3 din lungimea feței;
• Unghiul pe care-l face nasul cu buza superioară, privit din profil, trebuie să fie mai mare de 90° dar nu peste 120°;
• Buza superioară trebuie să aibă un volum pe jumătate față de cea inferioară, indiferent de forma și anatomia ei;
• Lățimea nasului trebuie să fie egală cu distanța intersprâncenoasă – acest lucru se poate corecta ușor de către o cosmeticiană pricepută;
• Pentru a se încadra în limitele ideale de frumusețe, volumul sânilor trebuie să fie mai mare de 250 ml care înseamnă cupa A – B, dar nu mai mare de 500 ml care înseamnă cupa D, bineînțeles în armonie proporționată cu restul corpului. Un sân de 250 ml la o femei voinică și înaltă va fi prea mic. La fel și în cazul unei persoane firave și minione, un bust de cupa D este considerat dizgrațios, poate fi chiar vulgar.
O multitudine de încercări de a defini și cuantifica frumusețea au relevat importanța numărului 0,618, denumit phi și a numărului 1,618 denumit Phi, ambele numere definind ceea ce cercetătorii vremurilor noastre numesc „fracția de aur”. Este singurul caz din matematică în care 1/1,618 = 0,618 și 1/0,618 = 1,618, adică 1/phi = Phi și invers, 1/ Phi = phi. Există o fracție a frumuseții…„Fracția de aur” se regăsește de asemenea în toate tipurile de cristale naturale sau artificiale, în geometria hexagonală a fulgilor de nea, în construcția spiralată a cochiliilor de melci, scoici, diferite alte animale marine, la păsări și insecte, mai ușor de remarcat la fluturi, „fracția de aur” fiind implicată în păstrarea proporțiilor dintre corp și aripi. Această fracție stă la baza modului în care fulgerele își dezvoltă ramificațiile pe cer, în felul în care râurile își construiesc brațele, în felul în care copacii își dezvoltă ramurile, în geometria atomică și moleculară a tuturor metalelor grele, precum și în modelul de dezvoltare al ADN-ului – fundamentul genetic și structural al tuturor organismelor vii. Toate proporțiile idealului de frumusețe menționate mai sus respectă întru totul „fracția de aur”.
Însă există și un ADN al frumuseții… Putem spune că frumusețea este și o percepție personală. Fiecare dintre noi avem alte valori și idei despre frumusețe, și reacționăm spunând “vai ce frumoasă este!” ghidați de propriul nostru ADN. Educația și mediul în care am crescut își spun cuvântul și în această privință. Avem nevoie să ne simțim acasă atunci când iubim. Sau iubim ceea ce ne face să ne simțim acasă din punct de vedere al trasăturilor. Aici nu e nevoie de măsurători, ci doar de iubire.
Lasă un Comentariu