CUM IȚI POȚI TRANSFORMA DEFECTELE ÎN CALITĂȚI?

Am 1,79 m în înălțime.
Da, sunt o femeie înaltă raportând-mă la generația mea. Zic asta pentru că tinerii din ziua de azi au niște înălțimi amețitoare…
Este un atu pe care nu l-am apreciat mereu. În liceu eram cea mai înaltă elevă din clasă, după cele două colege care erau jucătoare de volei, și care erau cu 1-2 cm mai înalte decât mine! Pe vremea aceea o admiram pe colega mea de bancă pentru că avea sub  1,70 m. Și pentru că se putea urca oricând pe tocuri fără să îi fie frică de marginea de sus a tocului de la ușă!

Suntem veniți pe pământul acesta cu înzestrări diferite. Fie fizice, fie intelectuale, fie, cei mai norocoși dintre noi, cu cantități potrivite din ambele… Și ceea ce avem de făcut în viață cu însușirile proprii este să ni le prețuim, să le folosim și, printr-o permanentă creștere și educare, să ajungem să ne iubim pentru ceea ce suntem/devenim la un moment dat.

Pentru că dacă tu nu te apreciezi, nimeni altcineva nu o va face!

Renunțând la ați nega mereu capacitățile, intelectul, fizicul, caracterul, vei începe să simți că, de fapt, ești “ok”, apoi treptat vei constata că ești “bine”, “tare” și chiar “super tare”, ca în final să ajungi “cel mai tare”.

Iată-mă pe tocuri de 11 cm, fară niciun complex, fară nicio grijă, emanând încredere și voioșie. 😃😋